10 ianuarie 1893: Casatoria principelui Ferdinand de Hohenzollern Sigmaringen cu principesa Maria de Edinburgh Saxa-Coburg-Gotha

10 ianuarie 1893- zi de referință în istoria României.

Prințul Ferdinand, nepot al regelui Carol I, a fost confirmat succesor la tronul României în 1881, în condițiile în care tatăl și fratele său au renunțat la această calitate. În 1889 a fost declarat „Alteță regală, Principe al României” și s-a stabilit la curtea regelui Carol I. Se născuse la 24 august 1865 și era fiul prințului Leopold de Hohenzollern Sigmaringen (fratele regelui Carol I) și al prințesei Antonia, infanta Portugaliei.

Potrivit Constituției din 1866, moștenitorul tronului trebuia să se căsătorească cu o prințesă străină, egală cu el în rang și prin naștere, care putea fi viitoarea regină.

După o idilă cu Elena Văcărescu, doamna de companie a reginei Elisabeta, care a declanșat un adevărat scandal, prințul resemnat călătorește prin Europa, iar la Cassel o întâlnește pe tânara și frumoasa prințesă Maria de Edinburgh-Saxa-Coburg-Gotha, în 1891.

Maria de Edinburgh Saxa-Coburg-Gotha, născută la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park (comitatul Kent) – Marea Britanie, era fiica ducelui Alfred de Edinburgh, al doilea fiu al reginei Victoria a Marii Britanii și a Marii ducese Maria, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea.

Tânăra prințesă avea deja doi pretentenți la mâna ei: vărul rus, Gheorghe Mihailovici și cel englez, George de Wales. Planurile mamei ei erau altele, deși regina Victoria încuraja partida engleză. Germanofilă convinsă, mama Mariei a dus-o pe fiica ei să-și facă debutul în societate, la curtea kaiserului Wilhelm al II-lea. Și pentru a i se opune reginei Victoria, ea a început negocierile pentru a o căsători pe Maria (Missy) cu Ferdinand de Hohenzollern Sigmaringen. Cum miresele din familiile regale erau ținute departe de planurile dinastice ale părinților, nici Missy nu a știut ce i se pregătește.

În primăvara lui 1892, la Munchen, prințul Ferdinand a cerut-o de soție pe Missy. Logodna a avut loc la Postdam și a fost organizată cu mare fast de kaiserul Wilhelm al II-lea. Locul desfășurării nunții a fost un motiv de dispută, regina Victoria dorind ca ea să aibă loc la Windsor. Nu s-a ales nici castelul de la Coburg și s-a optat pentru cel de la Sigmaringen.

La 28 iunie 1892, regina Victoria a declarat în Parlamentul britanic că acceptă căsătoria nepoatei sale, Maria, cu prințul Ferdinand de Hohenzollern Sigmaringen. (ANR, SANIC, fond Casa Regală. Personale – Regele Ferdinand, dosar I-12, f 1)

Potrivit celor de la Arhivele Naționale al României, căsătoria dintre un prinț catolic și o prințesă protestantă, care urmau să-și boteze copiii în ritul ortodox, a iscat tensiuni între familia Hohenzollern și Papă. La 16 noiembrie 1892, Papa Leon al XIII-lea a acordat o dispensă la cererea adresată de Leopold de Hohenzollern, tatăl lui Ferdinand, în vederea căsătoriei. (ANR, SANIC, fond Casa Regală. Personale – Regele Ferdinand, dosar I-31, f 1)

Trecând peste toate obstacolele, căsătoria a avut loc pe 10 ianuarie 1893, la Sigmaringen, unde s-au celebrat trei ceremonii: civilă, catolică și protestantă.

Din acest moment, destinul tinerei prințese se schimbă, prin chiar mâna mamei ei. Și nu doar atât. Și destinul unei țări mici de la porțile Orientului, devenită pentru Maria „țara mea de înfiere, țara bucuriilor și a strădaniilor…”.

Sursa foto: Arhivele Naționale ale României