Muzeu și mult, mult mai mult decât atât. O legendă vie a sacralității sufletului românesc din totdeauna: SATUL. Un omagiu dincolo de veacuri adus satului- căci „SATUL nu este situat într-o geografie pur materială și în reţeaua determinantelor mecanice ale spaţiului ca orașul; pentru propria sa conștiinţă satul este situat în centrul lumii și se prelungește în mit” „Satul ca așezare de oameni, colectiv cuprins de formele interioare ale unei matrici stilistice, poartă pecetea unei unităţi și are caracterul unui centru de cristalizare cu raze întinse spre a organiza în jurul său un cosmos”. (Lucian Blaga- „Elogiu Satului românesc”)

„În anul 1936, la 10 Mai, sub domnia Regelui Carol al II-lea, își deschidea porțile Muzeul Satului, unul dintre primele muzee în aer liber ale Europei.
Dimitrie Gusti, sprijinit de Regele Carol al II-lea și având alături o pleiadă de cărturari și artiști români interbelici, a reușit performanța de a crea în România o instituție științifică și de artă ce a crescut în importanță și influență an de an.
Situat înproximitatea Palatului Elisabeta, a Arcului de Triumf și a Parcului „Regele Mihai I”, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” este un simbol al Bucureștiului și al al României.
Grație viziunii regale, politice și științifice a României anilor 1930, acest perimetru din București a devenit, în numai câțiva ani, dintr-o periferie un centru vital.
Cu iubire, cu dăruire, cu încredere și cu simț al datoriei, Muzeul Satului a fost păstrat și îmbogățit necontenit, ajungând astăzi, un loc vizitat de sute de mii de oameni pe an.

La mulți ani!”– Mesajul Majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei Române cu prilejul Zilelor Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”.

Sire,
După treizeci de ani de când marele Vostru unchiu şi întemeietorul Dinastiei, Regele Carol I, a adunat, într-o măreaţă Expoziţie tot ceea ce putuse să împlinească România sub Domnia Lui, avem astăzi nemăsurata bucurie să întâmpinăm pe Maestatea Voastră în acest MUZEU AL SATULUI, de gospodării ţărăneşti, aduse din toate unghiurile ţării, ca să dea înfăţişarea adevărată a vieţii acelei pături din Neamul nostru, pe care cu toţii ne rezemăm.
Este aici casa de piatră şi de grinzi de lemn a Românului de la munte, din Argeş şi Neamţu, ca şi din Şanţul Năsăudului, din Ţara Oaşului, de la Moţi, din Bihor şi de pe plaiurile Sibiului; este locuinţa mai revărsată şi mai zâmbitoare, de cărămidă arsă sau chirpici, a omului de la şes, din marginea Bărăganului până-n părţile basarabene şi-n câmpia Banatului; este aşezarea de pe malurile Dunării, cu prispe ascunse sub stuf, între biserici cu turn ascuţit din Maramureş, moară de apă de pe Siret, mori de vânt din Basarabia, văiagă din Banat, cherhanea de peşte din Deltă, hanul din Ilfov, şi tot ce dă înţeles şi farmec satului românesc.
Ele au crescut ca din pământ, în luna din urmă, sub ochii Maestăţii Voastre, care Aţi venit de mai multe ori să le vedeţi, pe când lemnarii şi zidarii, meşteri aduşi fiecare din satul lor, erau căţăraţi încă pe schele şi acoperişuri şi nici nu puteau visa că Însuş Regele Tării se află între ei şi-i urmărea la lucru. Parcă satele româneşti se grăbeau de pretutindeni încoace, ca să se aşeze în jurul Maestăţii Voastre şi să vă îmbrăţişeze cu aceeaşi credinţă şi iubire pe care Maestatea Voastră le-o arată.
Binevoiţi, Maestate, să priviţi şi să primiţi MUZEUL SATULUI ca un semn al acestei credinţe şi iubiri”
– Dimitrie Gusti, discurs la inaugurarea Muzeului Satului, 1936.

,,În ziua de 10 Mai 1936 se deschidea la Șosea, Muzeul Satului Românesc – un muzeu special, un document de identitate crescut în inima celui mai important oraş al României. Muzeul era deschis în prezența regelui Carol al II-lea, patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, ambasadori acreditați la București, oameni de cultură și oameni politici și nu în ultimul rând, reprezentanții Școlii Sociologice de la București, condusă de Dimitrie Gusti, toți cei care au contribuit prin munca lor la realizarea acestei instituții a cărei anvergură, în prezent, a depășit cu mult planurile lui Dimitrie Gusti însuși.
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” împlinește venerabila vârstă de 84 de ani. El este un remember pentru tot ceea ce a însemnat munca monografiştilor Şcolii Sociologice şi a echipelor studenţeşti conduse de Dimitrie Gusti şi susţinute de Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol”, echipe care, după aproape un deceniu de campanii în satele României, au desăvârşit munca de cercetare a satului şi ţăranului român, prin această operă fundamentală care este Muzeul Satului.
Anul 2020 a fost proclamat de Academia Română ca „Anul omagial Dimitrie Gusti”. Privim, în acest context, al unui an zbuciumat de pandemie dar în același timp dedicat unei mari valori a culturii românești, către Muzeul Satului ca la creația Scolii sociologice de la București, care a intrat în peisajul capitalei ca o instituție de mare importanţă dar mai ales el face parte din sufletul bucureștenilor care îşi regăsesc aici rădăcinile şi uneori pierduta puritate a lumii de miracol care a fost satul românesc – adică acel loc în care se află, pentru cei mai mulți dintre noi, casa bunicilor şi implicit casa poveștilor frumoase ale copilăriei. Muzeul satului este o frescă a timpului dar şi un muzeu viu. A fost construit treaptă cu treaptă de multe generații de muzeografi, restauratori, cercetători dar şi de multe generații de țărani. Unii au dispărut, alții vor urma. Oricât de mult s-ar schimba el este o lecție pentru noi, epigoni ai marelui Fondator, Dimitrie Gusti şi anume că nu trebuie să lăsam să se piardă ce e al nostru – creația, obiectele dar mai ales oamenii. De fapt identitatea noastră are două rădăcini de care nu ne putem lipsi dacă vrem să nu fim cu totul topiți în creuzetul globalizării: satul şi ortodoxia.
Prețuirea pe care au acordat-o Dimitrie Gusti şi Școala Sociologică de la București satului românesc ar trebui să ne pună pe gânduri şi să ne oblige la a face mai mult pentru ţăranul român pierdut astăzi la confluenţa dintre lumi. Ar trebui să știm ceea ce Dimitrie Gusti ne-a transmis prin opera sa: ţăranul român şi civilizația tradițională, creată de el, este baza modernizării dar şi a purităţii noastre. Nu putem deveni mai mult dacă nu știm cine suntem.
În Muzeul Satului (paradoxal ar spune unii) îţi dai seama că aparţii Europei din illo tempore, iar istoria recentă a muzeului nostru (adică al nostru, al bucureștenilor şi al nostru, al românilor) ne arată marele interes pe care l-au manifestat faţă de acest colţ deosebit al capitalei, marile personalităţi ale lumii – regi, diplomați şi președinți ai unor puternice ţări – care l-au vizitat şi au scris în Cartea de Onoare cuvinte de admiraţie pentru unicitatea monumentelor şi pentru atmosfera negăsită niciunde în alte muzee, poate mai mari şi poate mai bogate decât al nostru.
Drumul de la Gusti până în prezent a fost parcurs, cu relele şi mai ales cu bunele, directorii şi-au predate ştafeta unii altora şi indiferent de formația lor profesională au dus mai departe o idee generoasă, un gând frumos – acela de a păstra comoara şi de a o preda îmbogăţită generaţiilor următoare.
Din octombrie 2005, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul României, Muzeul a fost sfinţit şi se află sub ocrotirea Sfântului Dimitrie. Am ales acest Patron Spiritual în semn de omagiu faţă de cel care l-a visat şi l-a întemeiat cu multă dragoste pe care a inspirat-o apoi multor generaţii – până astăzi,
căci nu poţi fi lucrător în Muzeul Satului dacă nu ești animat de pasiunea meseriei tale.
La 84 de ani de la înfiinţare, Muzeul Naţional al Satului a rămas singura instituţie rezultată din strădaniile Școlii Sociologice de la Bucureşti, care se bucură de apreciere şi succes. Emoţiile stârnite în toată ţara în urma ultimului incendiu, manifestările de simpatie, ajutoarele materiale venite de la instituţii sau de la persoane anonime, dovedesc că ideea înfiinţării unui muzeu în aer liber a fost inspirată şi continuă să fie viabilă.
MULȚUMIM, DOMNULE PROFESOR DIMITRIE GUSTI!”

Conf.univ.dr. Paula Popoiu, Managerul General al Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”

foto 6: Regele Carol al II-lea, Al. G. Donescu, primarul Capitalei și profesorul Dimitrie Gusti pe șantierul viitorului Muzeu al Satului

foto 7: Regele Carol al II-lea la inaugurarea Muzeului Satului

foto 8: Regele Carol al II-lea și Patriarhul Miron Cistea la inaugurarea Muzeului Satului

Sursa foto: Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti”