17 iunie 1910: Intaiul al unui aeroplan, proiectat, construit si pilotat de Aurel Vlaicu. Deasupra Dealului Cotrocenilor

Fiul unor țărani români din Binținți (de lângă Orăștie), înzestrat cu dargoste de știință și planuri mărețe, și-a permis să urmeze universitățile din Budapesta și München și să dobândească o temeinică pregătire tehnică. Era în alte vremuri, de "cruntă exploatare".

17 iunie 1910: ziua a avut loc primul zbor al unui aeroplan, proiectat, construit şi pilotat de Aurel Vlaicu (1882-1913). Zborul a avut loc pe deasupra dealului Cotrocenilor din Bucureşti.
Primul zbor a fost cu un an înainte la Orăștie cu un planor construit împreună cu fratele său Ioan Vlaicu. Se spune că împreună cu fratele său a tipărit bani falși cu care a cumpărat, de la magazinul celebrului comerciant Vulcu, materialele necesare pentru construcția planorului.
Fiul unor țărani români din Binținți (de lângă Orăștie), înzestrat cu dragoste de știință și planuri mărețe, și-a permis să urmeze universitățile din Budapesta și München și să dobândească o temeinică pregătire tehnică. Era în alte vremuri, de „cruntă exploatare”.
A reuşit, astfel, să-şi construiască primul aeroplan la Arsenalul Armatei, sfătuindu-se, în alegerea tipului de motor şi cu prietenul său Traian Vuia. În 1910 a obținut brevetul nr. 2258 pentru Maşina de zburat cu un corp în formă de săgeată.
Cu acest aparat a participat la manevrele militare de toamnă şi a reuşit să ducă un mesaj cifrat (ordin de luptă), de la Slatina la Piatra Olt.
Avionul Vlaicu I (model 1910) a fost primul avion militar din dotarea armatei române.
În februarie 1911, a terminat aparatul de zbor Vlaicu II. La Blaj/Blasendorf/Balázsfalva, la sărbătorirea a 50 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei Astra, în faţa a aproape 30 de mii de participanţi, a zburat cu noul său avion.
Dupa aceea, la Sibiu/Hermannstadt/Nagyszeben şi la Braşov/Kronstadt/Brassó (cu decolare din faţa Liceului Andrei Şaguna), a executat zboruri acrobatice, atingând plafonul de înălţime de 1.000 metri şi viteza de 90 km/oră.
În 1912, la Aspern, lângă Viena, a obtinut premiul I în proba de precizie pentru aruncare la ţintă şi al doilea, pentru aterizarea la punct fix, fiind socotit al doilea pilot ca măiestrie, după celebrul Roland Garros (1888-1918), după cum aflăm de la Tudor Duică.
În timpul campaniei din Bulgaria, în vara anului 1913, Aurel Vlaicu – primul pilot militar din Regatul României (din 1910) – a îndeplinit misiuni de observaţie aeriană. A proiectat un nou avion, Vlaicu III, integral din metal, în 1913.
De teama să nu fie întrecut în traversarea Carpaţilor, în 13 septembrie 1913, a decolat de lângă Bucureşti, a aterizat pentru alimentare la Ploieşti însă, s-a prăbuşit lângă comuna Brăneşti (aproape de Câmpina), pierzându-şi din păcate,

Fiul unor țărani români din Binținți (de lângă Orăștie), înzestrat cu dargoste de știință și planuri mărețe, și-a permis să urmeze universitățile din Budapesta și München și să dobândească o temeinică pregătire tehnică. Era în alte vremuri, de „cruntă exploatare”.
viaţa.

Sursa foto: Tudor Duică