17 iunie 1910: ziua a avut loc primul zbor al unui aeroplan, proiectat, construit şi pilotat de Aurel Vlaicu (1882-1913). Zborul a avut loc pe deasupra dealului Cotrocenilor din Bucureşti.
Primul zbor a fost cu un an înainte la Orăștie cu un planor construit împreună cu fratele său Ioan Vlaicu. Se spune că împreună cu fratele său a tipărit bani falși cu care a cumpărat, de la magazinul celebrului comerciant Vulcu, materialele necesare pentru construcția planorului.
Fiul unor țărani români din Binținți (de lângă Orăștie), înzestrat cu dragoste de știință și planuri mărețe, și-a permis să urmeze universitățile din Budapesta și München și să dobândească o temeinică pregătire tehnică. Era în alte vremuri, de „cruntă exploatare”.
A reuşit, astfel, să-şi construiască primul aeroplan la Arsenalul Armatei, sfătuindu-se, în alegerea tipului de motor şi cu prietenul său Traian Vuia. În 1910 a obținut brevetul nr. 2258 pentru Maşina de zburat cu un corp în formă de săgeată.
Cu acest aparat a participat la manevrele militare de toamnă şi a reuşit să ducă un mesaj cifrat (ordin de luptă), de la Slatina la Piatra Olt.
Avionul Vlaicu I (model 1910) a fost primul avion militar din dotarea armatei române.
În februarie 1911, a terminat aparatul de zbor Vlaicu II. La Blaj/Blasendorf/Balázsfalva, la sărbătorirea a 50 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei Astra, în faţa a aproape 30 de mii de participanţi, a zburat cu noul său avion.
Dupa aceea, la Sibiu/Hermannstadt/Nagyszeben şi la Braşov/Kronstadt/Brassó (cu decolare din faţa Liceului Andrei Şaguna), a executat zboruri acrobatice, atingând plafonul de înălţime de 1.000 metri şi viteza de 90 km/oră.
În 1912, la Aspern, lângă Viena, a obtinut premiul I în proba de precizie pentru aruncare la ţintă şi al doilea, pentru aterizarea la punct fix, fiind socotit al doilea pilot ca măiestrie, după celebrul Roland Garros (1888-1918), după cum aflăm de la Tudor Duică.
În timpul campaniei din Bulgaria, în vara anului 1913, Aurel Vlaicu – primul pilot militar din Regatul României (din 1910) – a îndeplinit misiuni de observaţie aeriană. A proiectat un nou avion, Vlaicu III, integral din metal, în 1913.
De teama să nu fie întrecut în traversarea Carpaţilor, în 13 septembrie 1913, a decolat de lângă Bucureşti, a aterizat pentru alimentare la Ploieşti însă, s-a prăbuşit lângă comuna Brăneşti (aproape de Câmpina), pierzându-şi din păcate,

Fiul unor țărani români din Binținți (de lângă Orăștie), înzestrat cu dargoste de știință și planuri mărețe, și-a permis să urmeze universitățile din Budapesta și München și să dobândească o temeinică pregătire tehnică. Era în alte vremuri, de „cruntă exploatare”.
viaţa.

Sursa foto: Tudor Duică