De colectie: Obuzier unicat la nivel mondial capturat de ostasii romani!

Obuzier de 420 mm pe o stradă din București: fotografiat la 5 octombrie 1919.

”Armata Română a capturat un astfel de obuzier greu, în cursul anului 1919, în apropiere de Gyor, în Ungaria. Piesa poate fi văzută la Muzeul Militar Naţional din Bucureşti şi este un exemplar unicat pe plan mondial.” 

Este de remarcat profesionalismul personalului ingineresc şi tehnic de la uzinele “Skoda” care, în decurs de 4-5 ani, a dezvoltat o adevărată industrie a pieselor de artilerie foarte grele. Acestea pot constitui şi astăzi material de studiu pentru tinerii ingineri de armament.

Principalele caracteristici tehnice: calibrul: 420 mm; închizãtor: tip pană orizontală; câmp de tragere vertical: +15° la 70° la Md.14, +40° la 70° la Md.16, 17; câmp de tragere orizontal: 270° la Md. 14 şi 360° la Md.16; greutatea pentru luptă: 183 tone (Md.14) / 113 tone (Md.16) / 100 tone (Md.17); lungimea ţevii: 15 calibre, greutate proiectil: 808 sau 1.000 kg; viteza iniţială: 470 sau 415 m/s, greutatea pentru luptă: 81.700 kg, bătaia maximă: 14,6 sau 12,7 km. (Sursa: „Enciclopedia artileriei române”, de col.prof.univ.dr. Adrian STROEA, col. (r.) Marin GHINOIU, col. Gheorghe BĂJENARU, lt.-col. Florin BARBU, dr. Olga DĂNILĂ.

***10 noiembrie- Armata Română sărbătoreşte, la 10 noiembrie, Ziua Artileriei.

La această dată, în anul 1843, domnul Gheorghe Bibescu – revenit de la Constantinopol – legifera înfiinţarea primei baterii de artilerie a Ţării Româneşti. Sultanul îi dăruise 4 tunuri cu ţeava din bronz, ca „să slujească întru paza bunei rânduieli şi liniştei obşteşti”.

În 1849, un cadou similar primea şi domnul Moldovei, Grigore Ghica.

După ce Alexandru Ioan Cuza a unit principatele, în 1859, numărul diviziilor de artilerie a sporit continuu.

Termenul de artilerie provine din verbul arhaic francez „artiller”, care înseamnă arta de a construi si mânui, pe timpul luptelor, diferite maşini de război.

sursa foto: Cătălin Paraschiv