Din Bucurestii de odinioara: Colindatori la PALATUL REGAL, in 1938

Rezistența urbană: „Am găsit niște cadre interesante cu colindători old school în 1938 care s-au dus să-l ureze pe regele Carol al II-lea la Palatul Regal de pe Calea Victoriei (azi Muzeul Național de Artă). Era primul an de dictatură regală”.

► COLINDĂTORII. Costumați serios, au reconstituit scena nativității din Biblie (cu tot cu magi) și alte scene de sărbătoare. N-au lipsit nici ieslea cu pruncul, nici capra.

► PEISAJUL. Sus, perspectivă din curtea Palatului Regal spre Calea Victoriei. Doar o singură clădire de pe fundal mai există azi: Biblioteca Centrală Universitară (stânga, Fundația Regală în 1938). Clădirea din dreapta (Banca Națiunei), construită în timpul Primului Război Mondial, urma să fie demolată în 1939, când Piața Palatului Regal (Piața Revoluției acum) a fost lărgită pentru a corespunde anvergurii noului Palat Regal, aflat în construcție la data pozelor.

Jos, cadru din curtea Palatului Regal, lângă aripa Imperială (azi în formă extinsă și numită aripa Știrbei-Vodă). Deasupra intrării se observă o stemă regală medie a României, care se regăsea deasupra tuturor intrărilor în palat. Stemele urmau să fie date jos cu târnăcopul pe 1 Ianuarie 1948, după proclamarea Republicii la 30.12.1947 (abdicarea regelui Mihai). Din fericire, pentru a păstra istoria locului, stemele au fost refăcute în anii recenți după matrițele originale și reamplasate deasupra intrărilor în Muzeul de Artă.

Tradiții și datini într-un București în plină schimbare și în pragul celui de-al Doilea Război Mondial. E bine să avem perspectiva asta multistratificată când mergem prin locuri din oraș, ajută la înțelegerea evoluției capitalei mai ales în ultimul secol. Și-i bine să păstrăm vii tradițiile! Ele vin din sămânța credințelor străvechi, din trăiri și din zestrea vechilor meșteri și rapsozi care au ținut viu sufletul neamului, peste veacuri. Iar faptul extraordinar că Regii României, de sorginte… germană, la urma urmelor, au susținut, au încurajat și au promovat tradițiile noastre din vremuri imemoriale are trebui să ne dea o lecție.

Termenul „colinda” este de origine latină și provine de la cuvântul latin „calendae”, derivat din verbul „calare” („a vesti”), cuvântul fiind înrudit, firește, cu sunbstantivul calendar. Astfel, a colinda înseamnă a vesti. În vechime, se colinda din seara de 24 decembrie, până în 25 decembrie. Amintim, însă, că în unele părti se mergea (și… se mai practică așa) cu colindul până în Ajunul Anului Nou.

foto: arhiva Agerpres