Liceul «Gheorghe Sincai», printre cele mai vechi licee din Capitală. Emblemă pentru învățământul din Sectorul 4 și nu numai…

Prima clãdire în care a funcționat liceul, între anii 1892–1916, era o construcție tip parter, în curtea Bisericii Sfântul Gheorghe Vechi din Calea Moșilor.

În istoria Liceului Gheorghe Sincai este impresionantã, cu valoare de simbol,și… lecție!
Ministerul Instructiunii Publice si Cultelor, neavând bani sã–i plãteascã pe profesorii noii scoli pânã la începerea noului an bugetar ezită sã ia o hotãrâre favorabilã. S–au oferit atunci – sub imboldul cãrui spirit de sacrificiu ? – un numãr de profesori, cât era necesar pentru tinerea cursurilor. Tonul l–a dat profesorul universitar de matematicã Theodor Popescu. Echipa cadrelor didactice odatã formatã, Ministrul Instrucțiunii Publice și a Cultelor, Tache Ionescu, întocmește cãtre Consiliul de Miniștri raportul prin care cerea înființarea colegiului. Interesant, Decizia de aprobare a fost datã în aceeași zi și pe baza ei a fost emis de Decretul regal de înființare.
Demn de luat în seamă, așa cum aflăm din documentele ce a stat la baza întocmirii Strategiei de Dezvoltare a Sectorului 4 2016-2020, numele lui Gheorghe Șincai a fost dat gimnaziului la propunerea profesorului ardelean Nicolae R. Colceag, profesor de limba greacã la Liceul Sfântul Sava.(Inițiatorul echipei de cadre didactice, a devenit primul director al școlii între anii 1892 – 1903).

Prima clãdire în care a funcționat liceul, între anii 1892–1916, era o construcție tip parter, în curtea Bisericii Sfântul Gheorghe Vechi din Calea Moșilor. Era o veche școalã româneascã de peste trei secole (școala a fost la început, “scoalã slavoneascã” pentru pregãtirea diacilor (cântãreți bisericești), apoi, când limba românã a înlocuit–o pe cea slavonã în bisericã și în cancelaria domneascã, la aceastã școalã se pregãteau tâlmaci spre traducerea documentelor din slavonește și pentru redactarea și scrierea caligrafică în românește a hrisoavelor pe care le dãdea Domnul.
Începutul precar material – local neîncãpãtor, în care, prin acoperișul ciuruit de vreme ploua, ningea, șuiera sinistru vântul; zestrea scolarã – bãnci, pupitre, table, catedre și altele erau neîndestulãtoare sau hodorogite și cârpite, luate de pe la alte școli care–și cumpãrau mobilier nou, materialul didactic lipsea, dar entuziasmul profesorilor era mare (știau cã sunt la început si cã orice început nu este usor). În toamna anului 1928 liceul s–a mutat în clãdirea nouã, din care era terminatã numai aripa dinspre Bulevardul I. I. C. Brãtianu (azi Dimitrie Cantemir). A fost terminatã în 1939, pentru ca în anii 1941–1944 sã fie transformatã în spital pentru 400 de soldații rãniți pe front. În acest timp, elevii țineau cursurile pe la alte licee, în condiții vitrege.
Dupã peregrinãri cãrora le–au fãcut fațã doar spiritul de sacrificiu al profesorilor și dragostea de învãțãturã a elevilor, în toamna anului 1944, cursurile au început sã se desfãșoare normal. Părea, cumva, un… nou început!
A fost inaugurat în 1892, ca “Gimnaziu clasic”. În fața clãdirii liceului a fost ridicat, în anul 1930, bustul cãrturarului Gheorghe Șincai, pe soclul cãruia este înscris îndemnul “Purtați–vã bine, pui de români și nu uitați și pre Șincai”.
Abia în 1919, gimnaziul devine liceu, și, sub conducerea directorului, profesorul dobrogean Gheorghe Nedioglu, a atins apogeul valorii sale instructiv–educative.
Istorie, fapte, amintiri. Nu merită trecute cu vederea!!!

foto: wikipedia

Prima clãdire în care a funcționat liceul, între anii 1892–1916, era o construcție tip parter, în curtea Bisericii Sfântul Gheorghe Vechi din Calea Moșilor.