Marturii ale elegantei: Costumul diplomatic romanesc

La începuturile diplomației, ambasadorii purtau propriile lor haine, somptuos croite, și bijuterii prețioase, făcând de obicei parte din înalta aristocrație.

Cu adevărat: O fotografie cât 1000 de cuvinte. O lecție pentru noi toți, cei de-acum…
➡️Costumele diplomatice sunt uniforme civile purtate de diplomați la ceremoniile publice. La începuturile diplomației, ambasadorii purtau propriile lor haine, somptuos croite, și bijuterii prețioase, făcând de obicei parte din înalta aristocrație. Ambasadorii Renașterii erau conduși de cortegii special constituite pentru călătoriile oficiale, întrețineau corespondență și se întâlneau relativ frecvent cu conducătorii statelor în care erau acreditați, oferind și primind cadouri opulente.
✅De la mijlocul secolului al XVIII-lea, pe măsură ce numărul diplomaților a crescut, în corpul diplomatic au fost admise și persoane mai puțin avute, care nu își permiteau costul unei ținute adecvate funcției. De aceea, pentru a sublinia importanța reprezentanților săi diplomatici în străinătate, Franța a fost prima țară care a introdus uniformele diplomatice, în 1781. Aceste uniforme s-au generalizat în jurul anului 1800 când țările europene au început reforma administrativă, atribuind uniforme funcționarilor publici.
➡️În Principatele Române uniformele civile au fost introduse încă din anul 1835, dar un regulament special dedicat costumului diplomatic nu a fost adoptat decât la 2 noiembrie 1871, când Domnitorul Carol I a ratificat “Regulamentul pentru fixarea costumului reprezentanților României în străinătate”.
✅Astfel, reprezentanții diplomatici români urmau să poarte: “Haina de postav civit închis (bleumarin), gulerul drept și cu un rând de nasturi; pantalonul de cașmir alb cu o bandă de aur; giletă (piesă de îmbrăcăminte purtată deasupra cămășii, sub vestă) de cașmir alb cu un rând de nasturi, sabie de sidef și aur, dreaptă, în lungul pulpei: nasturi auriți, cu armele țării; capela franceză, garnită (ornată) cu pene albe.”
potrivit mărturiileor vremii, agentul diplomatic de la Constantinopol avea în plus câteva elemente de broderie, introduse și pentru ceilalți reprezentanți în 1878, după cucerirea independenței de stat. Elementele de broderie care ornau uniforma diplomatică elaborate în funcție de gradele diplomatice, astfel atașații, secretarii, dragomanii și cancelarii purtau haine cu broderii mai simple, pantaloni în culoarea hainei cu o bandă de aur iar capela era ornată cu pene negre.
➡️De asemenea, este de reținut că tot în anul 1871 a fost reglementat și ceremonialul prezentării scrisorilor de acreditare a reprezentanților străini în România. Astfel, imediat după sosirea în țară agentul diplomatic străin trebuia să informeze pe ministrul Afacerilor Străine despre sosirea sa la București, solicitând o audiență de prezentare a copiilor documentelor de acreditare, printr-un secretar ori printr-o scrisoare.
✅După prezentarea la Ministerul Afacerilor Străine urma recepția solemnă de prezentare a scrisorilor de acreditare în fața Domnitorului Carol I:
“În ziua fixată pentru audiență, un adjutant al Măriei Sale merge cu două trăsuri ale Curții și doi lachei în [ținută de] gală la locuința agentului și-l conduce la palat.
Șeful misiunii se urcă în întâia trăsură și adjutantul ia loc la stânga sa; ceilalți membri ai agenției iau loc în a doua trăsură.
La palat garda prezintă armele. Agentul este primit în josul scării de ofițerul de ordonanță de zi.
Adjutantul introduce pe agent și suita sa în salonul de recepțiune, unde stau mareșalul și Casa militara a Măriei Sale. Adjutantul de serviciu pe lângă Măria Sa anunță Înălțimii Sale principelui pe agent, cu numele și titlurile sale; după aceea agentul și personalul său sunt invitați a trece in apartamentul unde se găsește Măria Sa.
Ministrul Afacerilor Străine prezintă pe agent Măriei Sale. Agentul pronunță câteva cuvinte și remite scrisorile sale de creanță principelui, care le depune în mâinile ministrului Afacerilor Străine.
Când Măria Sa concediază pe ministrul străin, acesta este recondus cu același ceremonial care a prezidat la sosirea sa.
Pe timpul audienței, ministrul Afacerilor Străine stă la stânga Măriei Sale. Casele civilă și militară stau la spatele Măriei Sale, după cum aflăm din înscrisurile Arhivei MAE.
După remiterea scrisorilor de creanță și finirea recepțiunii la Măria Sa Domnul, agentul va fi condus în apartamentele Măriei Sale Doamnei de mareșalul Curții, care-l prezintă Înălțimii Sale.”
✅Alte ocazii uzuale pentru purtarea uniformei diplomatice erau festivitățile organizate cu prilejul zilelor naționale, ceremoniile publice, vizitele oficiale și reuniunile corpului diplomatic din București ori capitalele și orașele lumii unde România avea reprezentanțe diplomatice și oficii consulare.
➡️Uniforma diplomatică și protocolul Curții Regale au rămas aproape neschimbate până în 1947, deși portul costumelor diplomatice a fost practic abandonat înainte de începutul celui de-al doilea război mondial, pe fondul copierii formelor exterioare ale fascismului, inclusiv prin introducerea de noi uniforme civile.
✅Aici, câteva fotografii și documente de epocă ce ilustrează diversele acțiuni protocolare în care se purta uniforma diplomatică și vă invităm să admirați eleganța ținutelor de odinioară!

Foto: Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe

La începuturile diplomației, ambasadorii purtau propriile lor haine, somptuos croite, și bijuterii prețioase, făcând de obicei parte din înalta aristocrație.