Nestiute care ar trebui… stiute despre Bucuresti!

Bucureşti este a 6-a capitală ca mărime din UE.
Cea mai veche gară în Bucureşti este Filaret. Gara Filaret a fost prima gară din București, deschisă la 19/31 octombrie 1869, cu ocazia inaugurării primei linii de cale ferată din Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, calea ferată București–Giurgiu.
Primul drum din Bucureşti a fost Drumul de Lemn, astăzi Calea Victoriei. Puțini știu că, la început, Calea Victoriei era pavată cu trunchiuri de copaci.
Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate în Bucureşti în 1840, fiind printre primele oraşe din Europa care aveau astfel de mijloace de transport.
Se povestește că… Cimitirul Bellu era locul preferat al hoţilor de căciuli de blană. Stăteau cocoţaţi pe zid şi le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoară şi un cârlig de pescuit. Apoi le vindeau în parcul Tineretului.
Intrarea hotelului Novotel este faţada fostului Teatru Naţional. În timpul celui de-al doilea război mondial, mai exact în 26 august 1944, s-a urmărit de catre aviatia germana distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba însă a ratat ţinta şi a căzut pe Teatrul Naţional.
Denumirea veche a parcului Cişmigiu era balta lui Dura Neguţătorul, dar în 1779 Alexandru Ipsilanti, pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apă a oraşului, porunceşte să se construiască o cişmea spre ieşirea Ştirbei Vodă de astăzi.
Numele străzii Lipscani provine de la oraşul Leipzig din Germania , lucru ce aminteşte de viaţa comercială extrem de dinamică a Valahiei.
Oraşul Bucureşti este desemnat capitală a Ţării Româneşti în 1659 de către domnitorul Gheorghe Ghica.
Între 1798 şi 1831, populaţia capitalei se dublează. Recensământul din 1798 număra puţin peste 30 mii de locuitori, în timp ce 33 de ani mai târziu se ajunge la 60.587 locuitori. Între 1948 şi 1992 populaţia Bucureştilor a sporit cu peste 1 milion de locuitori, de la 1.025.000 la 2.067.000.

Așa cum aflăm din statisticile oficiale, la ultimul recensământ, numărul de locuitori ai oraşului a fost 1.929.000.
Peste 20 de biserici şi aşezăminte monahale au fost distruse, parţial sau total, în perioada comunismului. Dintre cele mai vechi amintim: Biserica Crangaşi (1564), Biserica Albă- Postăvari (1568), Mânăstirea Mihai Vodă (1591) şi altele.
Bucureştiul este înfrăţit cu 9 oraşe din întreaga lume. Cele mai importante sunt Beijing, Atlanta, Budapesta sau Hanovra.
Palatul Telefoanelor din Bucureşti a fost construit între 1929-1934 în stilul zgârie-norilor americani şi a fost până în anii ‘70 cea mai înaltă clădire din Bucureşti.
Unul dintre cele mai cunoscute preparate culinare româneşti – mititeii – au fost „inventați” la sfârşitul secolului al XIX-lea de Iordache Ionescu, proprietarul restaurantului supranumit “La o idee”, care se afla pe strada Covaci. Numele le-a fost dat de ziaristul, pamfletarul şi umoristul N.T. Orăşanu, care a compus lista de bucate într-un mod original, pâinea numind-o “o abodanță”, gheața – “cremă de Siberia”, scobitoarea – “o baionetă”, țuica – “o idee”. Cârnații mici au fost numiți “mititei”, atunci când, fiindcă se terminaseră mațele pentru cârnați, Ionescu a folosit doar carnea amestecată cu bicarbonat de sodiu, făcând cârnați mai mici şi fără înveliș. Aceştia au fost un succes.

Despre denumirea cartierelor :

Balta Alba – Aici se afla o groapa de var unde în vremea lui Caragea se topeau cadavrele ciumaților. Când ploua, locul devenea o baltă. Albă!

Băneasa – vine de la nevasta banului. În cazul de față, ea era nevasta banului Dimitrie Ghica.

Berceni – Francisc Rákóczi al II-lea pleacă la turci (nici el nici turcii nu se întelegeau cu Habsburgii, iar asta ii facea prieteni). La fel procedează si o parte din apropiații lui Rákóczi. Mai exact o ceată de husari condusi de groful Miklós Bercsényi. Nu stiu daca au stat doar ca să-și tragă sufletul ori s-au oprit de tot, cert este că, undeva la sud de București, husarii Berceni au luat o pauză.

Colentina – Probabil e doar o legendă (asemanatoare cu legenda numelui Bucureștilor). Astfel, Colentina vine de la „colea-n-tină” – cu referire la locul băltit unde Matei Basarab i-ar fi urlat pe turci într-o bătălie. O vreme s-a numit și „Olintina”.

Cotroceni – Numele îi vine de la „a cotroci”, „cei care „cotrocesc”. Un vechi regionalism care înseamnă „a cotrobăi”, „a scotoci”, „a scormoni”.

Crângași – Etimologia este evidentă. Cândva aici era o prelungire din Codrul Vlîsiei – un crâng. Aici trăiau, normal, crângașii.

Damaroaia – aceasta mosie parcelata a apartinut boieroaicei Maria Damaris.

Dealul Spirii – Dupa numele doctorului Spiridon Kristofi (de i se mai zicea si „Spirea”), care a ridicat in 1765 pe Dealul lupestilor o biserica (Spirea Veche).

Dristor- vine de la breasla piuarilor care si-au avut satul in aceasta parte a Bucurestilor. Asezarea mesterilor piuari care se numeau «darstari», «darsta» fiind piua din piatra folosita la fabricarea postavului si dimiei. Piuarii fabricau «darste» si pentru sutele de mori de pe cursul Dambovitei, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanta economica pentru targul Bucurestilor.

Drumul Taberei – Tudor Vladimirescu intrand in Bucuresti pe la vest in anul 1821, isi aseaza aici tabara de panduri.

Ferentari- paradoxal, Ferentariul are cea mai rafinată origine a numelui: vine din latină (!!!!) „Ferentarius” – Soldat din infanteria ușoara a legiunilor romane. Dupa unele opinii, aici s-ar fi aflat câmpul de exerciții al ferentarilor din oastea lui Mihai Viteazul.

Floreasca- dupa numele boierilor care au stăpânit locurile respective: Floreștii.

Ghencea – Din limba turcă vine. Pe vremea fanarioților, Ghenci-aga era șeful arnăuților din garda domnească. Aici s-a ridicat o biserică. Biserica era a Ghencei.

Giulești – O proprietate boierească: a Juleștilor.

Lipscani – din slava – Lipsk, Lipsko („locul cu tei”). Acest „loc cu tei” este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniți în București cu lucruri aduse de la târgul din Leipzig se numeau, evident, Lipscani.

Militari – În secolul 19 aici era zona de instrucție militară, probabil și o garnizoană. O vreme, a functionat aici „Pirotehnia Armatei”.

Pantelimon – își ia numele dupa Mănăstirea Sf. Pantelimon. În greacă, „pan” înseamnă „tot” si „éléïmon” înseamnă milă. Panteleimon = cel milostiv, întreg-milostivul.

Rahova – Aici e simplu. Numele e relativ nou și vine de la Calea Rahovei una dintre cele cinci artere botezate în secolul 19 spre aducere aminte a Razboiului de Independență: Calea Griviței, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei și Calea Dorobanților.

Sălăjan – Un nume și mai nou. Nu vine de la Salaj, ci vine de la Leon Szilaghi cunoscut și sub numele de Leontin Sălăjan.

Titan – își ia numele de la fabrica de ciment „Titan”, construită la începutul secolului XX.

Vitan – De la D. Papazoglu aflam ce-i acela un vitan: „În ocolul orașului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orașenilor își aveau pasciunea”.

*foto1: Gara Filaret

*foto 6: Un colț de Bucureşti de la sfârşitul interbelicului, în cartierul Cotroceni. În prezent pe strada General Dr. Vicol. Fotografie de Willy Pragher.

*foto 7: Calea Rahovei, vedere spre strada Șelari. (antebelică)

surse foto: Berceni de Poveste, Calatori interbelici/Facebook