„Arădeanca”… Numele care, prin roadele sale, a fascinat copilăria multor generații. Acolo părea că are sediul vreo zână bună sau, cine știe, Moș Crăciun. Acolo, niște oameni cu har, în general femei pricepute și… cu siguranță, în majoritate mame, fabricau zeci, sute, mii de păpuși.

Priviți această minunată fotografie-document. Cu câtă gingășie, cu câtă răbdare și pasiune lucrătoarele dădeau, cumva, viață minunatelor păpuși cu chipuri zâmbitoare, gata-gata să fie ținute la piept de fetițe!!!

Instantaneul datează din 1954.

Arădeanca a fost prima fabrică de jucării din România, fiind înfiinţată în anul 1949.

La început, firma producea păpuşi, medalii, insigne, dar şi… cupe pentru competițiile sportive.

În 2017 mai lucrau numai vreo 30 de angajați…

***

Știați că… păpușile, din paie, cârpe, textile, plastic sau porțelan au însoțit COPILĂRIA milenii întregi, de-a lungul ISTORIEI???     

Ei bine, trebuie știut că încă din… antichitate, păpuşile şi-au asigurat locul în imaginaţia omului. Originea acestor figurine o găsim în ritualurile religioase ale societăţii primitive, devenind apoi – în timpul grecilor şi al romanilor – jucării pentru copii şi, odată cu trecerea timpului, atracţii pentru colecţionarii împătimiţi.

În templele greceşti şi în mormintele egiptene s-au găsit păpuşi din lemn sau din ceară, ramase acolo ca daruri sau ofrande aduse zeilor. Înaintând în timp, ajungem la actualul nume al păpuşii, care vine de la cuvântul franţuzesc „poupée” (păpușa în limba franceză), denumire „moştenitor” din cuvântul latinesc „pupa” (care însemna tetină sau suzetă).

Un alt fapt demn de luat în seamă: cele mai vechi dovezi ale existenţei păpuşii europene datează din secolul XIV, din oraşul german Nurnberg. Acele păpuşi erau modelate după chipuri de copii, călugări sau femei, fiind îmbrăcate în haine care respectau moda acelor timpuri. Un astfel de exemplar (datând din anii 1500) a fost găsit in 1966 într-un castel german. Păpuşa respectivă avea 20 de centimetri înălţime, era sculptată în lemn şi colorată cu vopsea. Îmbrăcămintea era formată dintr-o rochie lungă, strânsă în talie, iar la gât se încheia cu o broderie de aur. Casca de pe cap avea un fel de bumbi rotunzi şi acoperea şi urechile, ţinuta amintind de moda acelor vremuri, dovedită şi de personajele zugrăvite în tablourile pictorilor germani.

Legătura păpuşii cu nobilii şi aristrocraţii a fost foarte strânsă, nefiind doar simple jucării! Astfel, fetiţele de neam ales învăţau – împreună cu prietenele lor de lemn, păpuşile – cum trebuie să se poarte şi să se îmbrace, după regulile de la curţile regale. De asemenea, schimbul de păpuşi între prinţese era un obicei des întâlnit. Importanţa figurinelor a crescut în epoca Renaşterii, creatorii lor iscusiţi fiind angajaţi la curţile nobililor.

 sursa foto: Caleidoscop/Agerpres