POSIBIL?! Cercetatorii Institutului pentru Calitatea Vietii propun ANULAREA Evaluarii Nationale si a Bacalaureatului!

CE PĂRERE AVEȚI? Cercetătorii din cadrul Institutului pentru Calitatea Vieții propun ANULAREA Evaluării Naționale și a Bacalaureatului și păstrarea școlilor închise până în septembrie, timp în care școlile să fie igienizate, iar acolo unde nu există toalete și apă curentă în clădiri să fie puse.

Este de menționat că propunerea este însoțită de un amplu studiu minuțios documentat, care aduce în prim-plan realități acre trebuie luate în considerare… indiferent de context.

***Policy note: Educația în timpul pandemiei. Răspunsuri la criza nesfârșită a sistemului educațional românesc Copertă: „Pictură pe sticlă 2011, fără titlu” realizată de Laurențiu Ridichie

NOTĂ: acest material a fost elaborat în perioada 20 – 27 aprilie 2020. Documentarea, dar și alte activități prioritare au determinat un timp mai lung de lucru decât am anticipat. Activitățile didactice realizate online, activitățile obișnuite de cercetare precum și activitățile de îngrijire a copiilor ne ocupă majoritatea timpului, iar acest demers a fost voluntar. Decizia de astăzi a autorităților ne-a prins cu un document finalizat, care recomanda, printre altele, tocmai anularea activităților clasice pe parcursul acestui an școlar. Ne asumăm publicarea acestui document cu această mică redundanță. Acest document conține opiniile personale ale autorilor și nu reprezintă în niciun fel poziția oficială a organizațiilor angajatoare ale acestora.

Info autori: Bogdan Florian Școala Națională de Studii Politice și Administrative Facultatea de Științe Politice Sebastian Țoc Școala Națională de Studii Politice și Administrative Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Academia Română.

Bogdan Florian și Sebastian Țoc sunt cadre didactice universitare și predau împreună cursul de Politici Educaționale în cadrul Facultății de Științe Politice, la Școala Națională de Studii Politice și Administrative.

*Raportul de față pornește de la constatarea absenței în spațiul public a unor dezbateri despre viitorul sistemului educațional în contextul pandemiei de SARS – CoV -2. Astfel, ne propunem două obiective:

 Analiza stării de fapt, a condițiilor în care viitoarele politici publice în domeniul educației urmează a fi implementate.

 Elaborarea de recomandări și propuneri fundamentate pe constatările rezultate în urma analizei.

„Analiza stării de fapt a fost realizată pe următoarele dimensiuni:  Inegalitatea de șanse la educație, despre care argumentăm că este una dintre provocările fundamentale ale sistemului de învățământ românesc. Societatea românească este polarizată, cu o pondere ridicată a persoanelor tinere aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială, cu un procent ridicat de tineri care trăiesc în locuințe supra-aglomerate și un sistem de protecție socială ineficient. Argumentăm că efectele acestor probleme din societate se regăsesc în sistemul educațional și că școala reușește într-o mică măsură să atenueze dezavantajele socio-familiale ale elevilor. În contextul întreruperii activităților uzuale, generate de pandemia cu SARS – CoV – 2, elevii dezavantajați socio-economic au o probabilitate mai mare să se deconecteze de școală. Deconectarea de școală se află în strânsă legătură cu abandonul școlar și rezultate școlare slabe.  Competențele digitale și trecerea la sistemul online de predare-învățare reprezintă a doua dimensiune de analiză. Ne-am propus să oferim o imagine generală a dificultăților asociate cu trecerea la învățământul desfășurat exclusiv în mediul online. Studiile estimează faptul că există o nevoie de dezvoltare a competențelor digitale și utilizare a noilor tehnologii în rândul cadrelor didactice, în special pentru adaptarea conținuturilor și activităților didactice la cerințele instrumentelor on-line. Participarea elevilor la activitățile educaționale online depinde de accesul acestora la infrastructura casnică și dotarea gospodăriilor cu conexiune la internet, cu laptop / computer personal / imprimantă (sau telefon mobil/tabletă). Sprijinul pe care părinții l-au putut oferi propriilor copii în accesarea lecțiilor și a resurselor de învățare oferite de cadrele didactice este o altă condiție necesară. Ministerul Educației nu își asumă responsabilitatea pentru asigurarea accesului gratuit la educație pentru toții elevii în contextul în care 38% din copiii și tinerii sub 16 ani se află într-o situație materială precară agravată de restrângerea activităților economice.  Condițiile sanitare în unitățile școlare din România reprezintă o provocare pentru menținerea sănătății publice. Datele publice oficiale, citate în raportul nostru, arată că 30% dintre unitățile școlare din România nu dispun de grupuri sanitare în incinta școlii. Diferența dintre mediul rural și cel urban fiind imensă: 38% dintre unitățile școlare din mediul rural se află în această situație și doar 7% din cele localizate în mediul urban.  Supra-aglomerarea unităților școlare reprezintă o altă provocare majoră pentru implementarea unor măsuri care să prevină răspândirea SARS – CoV – 2. În România 10% dintre unitățile școlare sunt supra-aglomerate, numărul locurilor disponibile fiind insuficient prin raportare la populația teoretică de vârstă școlară. Școlile din mediul urban sunt mai afectate de această 2 provocare, Municipiul București reprezentând zona cea mai afectată de supra-aglomerarea unităților școlare.  Reluarea sau încheierea anului școlar la nivel european este un subiect important în această perioadă, majoritatea statelor europene luând decizii care au presupus încheierea sau suspendarea pe o perioada nedefinită a cursurilor în incinta școlilor. 2. Propunerile de politici publice pe care le formulăm constituie un punct de pornire destinat actorilor organizaționali implicați în formularea unei Strategii care să asigure reluarea funcționării sistemului educațional. Obiectivele propunerilor noastre sunt:  Să asigurăm un cadru de politici educaționale și practici care să asigure menținerea răspândirii SARS – CoV – 2 în parametrii actuali pentru a nu pune în pericol sănătatea elevilor, a familiilor acestora, a cadrelor didactice și a personalului tehnic, auxiliar al școlilor.  Să asigurăm un cadru de politici educaționale și practici care să nu adâncească și mai mult inegalitățile existente în cadrul sistemului educațional. Dintre propunerile formulate în raport:  Anularea Evaluării Naționale și Examenului de Bacalaureat pentru acest an școlar. Pe termen mediu/lung propunem formularea unei metodologii de evaluare bazată pe principiul evaluării continue a competențelor dobândite de elevi în parcursul educațional.  Remedierea minimală a condițiilor sanitare din unitățile școlare cunoscute și inventariate deja cu deficiențe majore până în toamnă și, pe termen mediu, realizarea de investiții pentru rezolvarea problemelor sanitare ale școlilor.  În paralel cu măsurile în domeniul educațional, recomandăm ajustarea beneficiilor din asigurări sociale și din asistență socială la nivelul coșului minim pentru un trai rezonabil.  Programele naționale existente, precum „Cornul și Laptele”, „Școală după Școală”, „Euro 200”, ”Bani de liceu” precum și bursele educaționale de diferite tipuri acordate de către administrația publică locală trebuie să fie evaluate și îmbunătățite prin lărgirea numărului de beneficiari precum și prin creșterea sprijinului acordat.  Asigurarea accesului universal la servicii medicale minimale la nivelul unităților școlare. Reactivarea și extinderea rețelei de mediatori sanitari cel puțin, într-o primă fază, în comunitățile aflate în risc de sărăcie.  Susținerea cadrelor didactice pentru dobândirea unui nivel de bază al competențelor tehnice și de tehnologia informației necesare utilizării instrumentelor on-line.  Implementarea unor soluții pentru a rezolva problema supra-aglomerării spațiilor școlare  Suplimentarea pentru clasele de nivel primar și gimnazial a personalului didactic și de consiliere psiho-pedagogică care să interacționeze direct cu elevii.  Dezvoltarea unui pachet integrat de servicii furnizate la nivel comunitar pentru sprijinirea familiilor vulnerabile care să cuprindă: acces la servicii de îngrijire, asistență medicală comunitară, locuințe sociale sau chirii subvenționate, măsuri de sprijin educațional. 3 1. Rezumat Analiza de politici publice precum și recomandările pe care le propunem dezbaterii publice au ca punct de pornire exprimarea unei îngrijorări personale privind situația sistemului educațional din România, în contextul actual al măsurilor de prevenire a răspândirii SARS – CoV – 2 1 . Absența unei dezbateri serioase în spațiul public cu privire la planurile pe termen scurt (până la finalul anului școlar), mediu (anul școlar 2020 – 2021) și lung (perioada 2021 – 2027), la peste o lună de la închiderea unităților școlare, este un motiv serios de îngrijorare. Evenimentele recente sunt unele excepționale și au afectat în egală măsură toate statele, astfel încât situația în care se află România nu este unică. Din perspectiva unei analize de politici publice, avem acces la diverse surse de informații: date statistice, analize comparate și chiar la prezentarea unor exemple de bune practici. Demersul nostru are două etape: o analiză a stării de fapt, a condițiilor în care viitoarele politici publice în domeniul educației urmează a fi implementate, urmată de o listă de propuneri și recomandări fundamentate pe constatările analizei. Este evident faptul că în acest școlar, dar cu siguranță și în cel care urmează, sistemul educațional este și va fi afectat de evoluția epidemiei de SARS – CoV – 2. Redeschiderea unităților școlare și reluarea activităților uzuale sunt, potrivit scenariilor și datelor disponibile în acest moment la nivel național dar și internațional2 o așteptare nerealistă. În absența unui vaccin eficient, este evident faptul că niciun fel de aglomerare și interacțiune socială nu vor fi posibile fără asumarea la nivel oficial a unui risc de extindere a numărului de infecții. Redeschiderea unităților școlare, în condițiile impunerii unor măsuri de sănătate publică precum și a unor măsuri de distanțare socială, este o premisă mai realistă, pe termen mediu. Analiza pe care am realizat-o, precum și propunerile pe care le formulăm vizează cel puțin trei domenii diferite, dar, argumentăm noi, puternic interconectate. Primul este domeniul sănătății publice, aici avem în vedere condițiile igienice și sanitare existente la nivelul unităților de învățământ de pe teritoriul României. Al doilea domeniu avut în vedere este cel al educației, mai precis al interacțiunilor dintre cadrele didactice și elevi cu scopul transferului de cunoștințe dar și al evaluării competențelor dobândite de elevi.

Al treilea domeniu este cel social, mai precis al serviciilor sociale pe care școala, ca organizație, dar și alți actori organizaționali le prestează pentru comunitatea în care funcționează.

Inegalitatea de șanse în sistemul educațional românesc Inegalitatea de șanse la educație este una dintre problemele fundamentale cu care se confruntă sistemul de învățământ preuniversitar din România. Sistemul educațional din România este caracterizat de un decalaj evident între elevii care merg la școală în mediul rural și cei localizați în mediul urban. Numeroase studii și rapoarte de cercetare au evidențiat această inegalitate3 încă de la începutul anilor 2000. Cele mai evidente diferențe sunt relevate de rezultatele Evaluării Naționale4 , de la finalul clasei a VIII-a 5 . Rezultatele la Evaluarea Națională din anul 2019 arată faptul că elevii din mediul rural obțin note cu aproximativ 1,6 puncte mai mici decât colegii lor din mediul urban, chiar dacă media claselor V-VIII este aproximativ aceeași. Mai mult, un sfert dintre elevii din mediul rural au obținut note mai mici de 4 (patru), în timp ce omologii lor din mediul urban au obținut medii mai mici de 5,72 (cinci și șaptezecișidoi).

(…)

Inegalitatea de șanse la educație reprezintă una dintre principalele cauze pentru problemele sistemului de educație din România, dintre care amintim:  Rata ridicată a părăsirii timpurii a școlii: 15.3% în anul 2019 la nivel național și 22,4% în mediul rural (Eurostat, indicator [edat_lfse_30])  O pondere ridicată a elevilor de 15 ani fără competențe de bază, conform datelor PISA 2018: 46,6% la matematică; 43,9% la științe; 40,8% la citire (Eurostat, indicator [educ_outc_pisa]). Peste 60% dintre elevii dezavantajați socio-economic nu au competențe de bază la citire. Prin comparație, doar 20% dintre cei mai avantajați din punct de vedere socio-economic nu au reușit să ajungă la nivelul 2 pe scala PISA la testele de citire8 . Nu există date sistematice, colectate la nivel național privind impactul mediului socio-familial asupra rezultatelor la Evaluarea Națională. Avansăm ipoteza că acesta este ridicat, prin raportare la datele oferite de PISA. Există, de asemenea, studii realizate la nivelul populației școlare din municipiul București care sugerează că accesul la licee prestigioase este determinat de tipul școlii gimnaziale finalizate și că școlile din zone dezavantajate socio-economic au în medie rezultate mai slabe la Evaluarea Națională9 . Dacă acest lucru se întâmplă sistematic la nivel național putem spune că admiterea la liceu preponderent pe baza rezultatelor la Evaluarea Națională generează segregare socio-economică (criteriu care de altfel se regăsește în Ordinul cadru nr 6.134/21.12.2016 privind interzicerea segregării școlare în unitățile de învățământ preuniversitar, a cărui metodologie se află în prezent în proces de pilotare).

 Rata scăzută de participare la liceu la nivelul unei cohorte. În anul 2016 doar 75% dintr-o cohortă de elevi s-a înscris la liceu10 (în condițiile în care învățământul obligatoriu este până la clasa a X-a, iar conform Articolului 16 din Legea 1/2011 a Educației Naționale, clasele a XI-a și a XII-a vor deveni obligatorii începând cu anul 2020).

 Rata redusă de tranziție de la nivelul secundar la cel terțiar. Peste 60% dintre absolvenții de bacalaureat care domiciliază în mediul rural NU s-au înscris într-o universitate în anul universitar 2017 – 2018”.

Ar mai fi de luat în seamă și aspecte precum:

-37,9% dintre copiii sub 16 ani și 37,4% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 16-24 ani sunt expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială

-Cea mai scăzută pondere a populației tinere cu studii universitare din Uniunea Europeană.

*Documentul complet poate fi consultat aici: http://bibliotecadesociologie.ro/

foto: ziare.com