Povestea cladirii Primariei Sectorului 1 din capitala

Zveltă, de o distincție aparte, sobră chiar, clădirea Primăriei Sectorului 1 este, în sine, o operă de artă. Mai mult, poate fi considerată un simbol al arhitecturii de ieri și de azi a Bucureștilor.

Edificat între 1928-1936 și cunoscut ca fiind prima construcție din capitală ce trebuia să aibă exclusiv destinația de primărie, ”Palatul comunal al Sectorului IV de verde”, actualul sediu al Primăriei Sectorului 1, are o poveste ce nu este știută de mulți.

Sala Mare (Sala de Consiliu), aflată la etajul 1, a fost decorată cu un ansamblu de fresce realizate de Olga Greceanu, un artist reprezentativ al neobizantinismului românesc și cu o contribuție semnificativă în arta decorativă monumentală, laică și religioasă.

Realizate în 1936, frescele acestui ”artist burghez” și care nu se încadrau în ideologia noii orânduiri comuniste, au fost condamnate în 1948 la dispariție, la fel cum dispărute trebuiau să fie și alte lucrări semnificative ale artistei: frescele reprezentând „Răstignirea”, de la Judecătoria din Str. Ştirbey Vodă, cea de la Primăria din Piaţa Amzei.

Totuși, cineva (probabil nu o să știm niciodată cine), a decis să le acopere cu var sau/și humă, decât să le îndepărteze.

Că a făcut-o gândindu-se la vremurile când vor fi recuperate sau a fost o decizie ce trebuia să rezolve rapid ordinul primit, la fel, nu vom afla niciodată!

Important este că, dispărute timp de mai bine de jumătate de veac, frescele au fost redescoperite cu ajutorul doamnei profesor Adina Nanu, o apropiată a Olgăi Greceanu care știa de ele de la chiar autoarea lor.

Astfel, după Revoluție, după mai multe încercări și multe insistenţe și cu fotografii ale frescelor, i-a convins pe edili că au o comoară la etajul 1 care trebuie ”dezgropată”.

După lucrările de restaurare, frescele au fost readuse la viață, în toată strălucirea lor, în 2007.

Așa cum aflăm dela Dl Cristian Bulfon, fiecare frescă întruchipează momente din viața socială și istoria orașului. Spre exemplu, fresca mare amplasată pe latura vestică a Sălii (direcția Bd. Mihalache), amintește de adunările „judeţelor de pârgari” care hotărau soarta oraşului și la care luau parte boieri şi cetăţeni, deopotrivă, îmbrăcați în straie pitoreşti. Frescele mici reușesc să reunească, într-un ansamblu conceptual unitar, personaje alegorice care evocă principalele activități și instituții în stat: „Armata”, „Școala”, „Spitalul”, „Industria”, „Agricultura”.

Cealaltă frescă mare, amplasată pe latura estică a Sălii (spre Calea Griviței), evocă autoritatea statului, înfățișând imaginea Maiestății Sale Regele Carol al II-lea și a celorlalte personaje reprezentând autoritățile politice și administrative din perioada Monarhiei în România.

Fotografiile vechi prezintă clădirea primăriei și Sala Mare (Sala de Consiliu) în 1938, iar cele noi, frescele în ziua de astăzi și câteva detalii ale Sălii de Consiliu.

Sursa foto: Cristian Bulfon‎/Bucurestiul De Altadata