Povestea unui mare om politic, „roasa” de nepasarea prezentului: ASA ARATA CASA IN CARE A LOCUIT  Ion. I. C. Bratianu!

Prin Decretul Regal nr. 10408/1918 regele l-a numit pe Ion. I. C. Brătianu, președinte al Consiliului de Miniștri și Ministru Secretar de Stat la Departamentul Afacerilor Străine, „plenipotențiar al nostru la Conferința pentru negocierile de pace”.

* Delegația României la Conferința de Pace de la Paris au fost formată din: Ion I. C. Brătianu, președinte, general  de corp de armată C. Coandă,  dr. Alexandru Vaida-Voevod, ministru de Stat reprezentant al Transilvaniei, Nicolae Mișu, trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Londra, Victor Antonescu, trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Paris, Constantin Diamandy, trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Petrograd, George Danielopol, trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Washington.

*Ion I.C. Brătianu (cunoscut și ca Ionel Brătianu, n. 20 august 1864- Florica, azi Ștefănești, județul Argeș– d. 24 noiembrie 1927, București)  a fost un om politic român, care a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din România modernă. A deținut funcția de președinte al Partidului Național Liberal. De formație inginer, Ionel Brătianu nu a profesat, ci s-a dedicat vieții politice, fiind cel mai potrivit acestei cariere dintre cei trei băieți ai liderului liberal Ion C. Brătianu.

Ion I.C. Brătianu a fost de cinci ori Preledinte al Consiliului de Miniștri—mai mult decât oricine altcineva —, de trei ori Ministru de Interne, de două ori Ministru al Apărării Naționale și de două ori Ministru al Afacerilor Externe.

A fost președinte al Consiliului de Miniștri în momentul intrării Romîniei în Primul Război Mondial, conducând țara în momentele dificile ale retragerii în Moldova. În 1922, după ce avuseseră loc realizarea și recunoașterea Marii Uniri, a preluat guvernarea, asumându-și reforma agricolă și votarea noii Constituții din 1923. Brătianu a fost adesea acuzat că ar fi avut o influență disproporționată asupra monarhului, impunând acestuia opțiunile sale politice. În criza dinastică determinată de renunțarea principelui moștenitor din decembrie 1925, Ionel Brătianu a fost preopinentul eliminării principelui moștenitor Carol de la succesiunea tronului.

Când regele Ferdinand I a murit în 1927, Guvernul condus de Ionel Brătianu a rămas în fruntea țării, sub domnia regelui minor Mihai. În același an, Ionel Brătianu a murit subit, moment ce a fost considerat nefast: a coincis cu începutul unei perioade de declin pentru Partidul Național Liberal.

Acum, casa din strada Biserica Amzei (București)(o bijuterie arhitecturală, la vremea ei!) în care a locuit marele om politic este o paragină. TRIST! Și… probabil prea puțini mai sunt bucureștenii ceva despre acest imobil.

foto: Daniela Şontică