„V-AM IUBIT CU TOATA PUTEREA INIMII MELE”. 145 de ani de la nasterea Reginei Maria

La 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, Ashford, Kent, Anglia, se năștea Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha (Maria de Edinburgh) (d. 18 iulie 1938, castelul Pelișor-Sinaia, Regatul României).

În 1893, Maria devine principesă de coroană și, din 1914, a doua și ultima regină a României (1914–1927), ca soție a Principelui de coroană Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, ulterior regele Ferdinand I al României si suveran ai României Mari (Alba Iulia, 15 octombrie 1922), sub conducerea lor luând naștere, in 1918, România Mare.

***„Românii sunt latini. Vorbesc cu inima și cu mâinile. Din primul moment o adoptă pe Maria. În spatele acestei spontaneități afective se ascunde ceva mai profund. Începutul, poate, al unui sentiment monarhic profund în România. După aproape treizeci de ani de monarhie prusacă serioasă și competentă, dar care duce lipsă de imaginație, a venit în sfârșit momentul pentru o regalitate care vorbește sufletului. Este un dialog care între Maria și poporul român va continua, în ciuda vicisitudinilor istorice, timp de patruzeci și cinci de ani”.(p. 52”—Guy Gauthier, Missy, regina României)

Relația cuplului princiar și apoi regal Ferdinand și Maria a fost una complexă și cu o evoluție sinuoasă în timp, dar ceea ce a constituit o constantă a acestei relații a fost permanenta disociere între viața publică și cea privată, pe care atât Ferdinand cât și Maria au făcut-o. Ei nu au lăsat niciodată ca problemele personale sau de cuplu să primeze în detrimentul funcțiunilor publice pe care le aveau la nivelul societății, focalizându-și energiile și eforturile într-un mod concertat, pentru îndeplinirea misiunii care le revenea. ”Preocuparea noastră cinstită a avut întotdeauna un singur obiect: România. Orice greșeli vom fi făcut, pe noi ne-au animat de fiecare dată intențiile cele mai bune și sunt convinsă că și poporul știe acest lucru”, consemna Regina.

Maria a întâmpinat dificultăți mari în adaptarea la noua sa condiție de soție a principelui moștenitor al coroanei României. Lumea de la București, latină și ortodoxă, era foarte diferită de lumea anglo-saxonă și protestantă în care crescuse. „Nu am fost adusă în România pentru a fi adorată și răsfățată, ci pentru a face parte din construcția imaginată de regele Carol. Am fost importată, pentru a fi șlefuită, educată și antrenată conform viziunii marelui bărbat.”. Totul i se părea ciudat și straniu în noua sa țară, de la arhitectura edificiilor din București până la mohorâtele încăperi ale Palatului regal în care trebuia să locuiască. „Bântuiam tristă ore întregi, singură în camerele acelea pe care le uram, încăperi grele, nemțești, opulente, pline de ornamente apăsătoare, pompoase, fără vreun ungher în care să te poți adăposti. Totul era « Altedeutsch » și nu de cea mai bună calitate.

La 15 octombrie 1893 venea pe lume principele Carol, viitorul rege Carol al II-lea, despre care mama sa, Regina Maria, va nota peste 32 de ani, în Jurnalul ei (luni, 21 decembrie 1925): „și‑a distrus căminul […] nimicind totul pentru o evreică cu părul roșu, cu o reputație groaznică”.(referitor la o alta Elenă, Hellen Wolf-alias „Magda” Lupescu, ajunsă, prin căsătoria cu Carol al-II-lea (1947), „Elena de Hohenzollern” sau „Principesa Elena”)

Memorabil rămâne, între altele, momentul cu care Regina Maria a încheiat celebra sa vizitpă în America*: «Fiecare ţară are nevoie de o faţă. Deci când vă adunaţi cu toţii pentru deliberări, vreau ca România să aibă o faţă. Sunt aici să fiu acea faţă, să fac România ceva mai personal decât statistici şi hărţi». Aşadar, regina a încheiat o călătorie de succes, despre care americanii au vorbit mulţi ani mai târziu, şi poate că unii încă mai vorbesc şi astăzi.


„REGINA-EROU

Primul Război Mondial o transformă în erou național. Regina Maria participă activ pe front, încurajează râniți și soldați, nu se teme de gloanțe, de epidemii, de tifosul exantematic sau de gripa spaniolă, de răni sau de sărăcie. Datorita abnegației sale, Maria a fost supranumită „Mama Regina“, „Mama răniților“ și „Regina-soldat”.

„Regina Maria” – consemna Constantin Argetoianu, „și-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităților sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării și ridicării moralului acelora care o înconjurau și care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta țării și a poporului său.” („Pentru cei de mâine: Amintiri din vremea celor de ieri”).

RECUNOAȘTERE ISTORICĂ

În 2019, a fost omagiată la Paris, printr-un gest de recunoaștere istorica: incepând din 15 octombrie, o porțiune de pe promenada Senei (Quai Branly, de pe malul stâng, dintre Pont d’Iéna și capătul bd. Suffren) poartă acum numele Reginei Maria. (Inițiativa, aparținând Ambasadei Române din Franța, a fost susținută de Primăria Paris și de Grupul de prietenie România-Franța din Adunarea Națională Franceză).

REGINA-DIPLOMAT

Maria a fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii; tatăl ei, Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg și Gotha, era duce de Edinburgh; mama sa, Maria Alexandrovna Romanova, era mare ducesă a Rusiei si unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.

Influenta ei a atârnat considerabil în decizia regelui Ferdinand I de a intra în război împotriva patriei sale de origine, în vederea recuperării provinciilor românești aflate sub stăpânirea austro-ungară.

„Prin modul cum a influențat în 1916 intrarea României în război și din nou în 1918, când aproape numai datorită ei, regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la București, regina s-a așezat ca ctitoriță a României întregite și ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naționale – Constantin Argetoianu , Pentru cei de mâine: Amintiri din vremea celor de ieri.

REGINA EXILATĂ

După moartea regelui Ferdinand, situația particulară în care se găsea România (primatul Regenței, pe fondul renunțării principelui moștenitor Carol la Coroana României) i-a permis accesul la monitorizarea actului politic, îndeosebi prin mijlocirea Regenței.

Odată cu venirea la putere a fiului ei, Carol al II-lea (1930), regina Maria este îndepărtată din viața politică. Pana la moartea sa, in 1938, va trăi într-un soi de exil intern, la reședințele sale de la Balcic și Bran; se stinge din viata la Sinaia, la reședința sa de la Pelișor.

UN TESTAMENT AL INIMII

„Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasa țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasa țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută.»” – Regina Maria, în testamentul ei.

Prin testament (datat Balcic, 13 iunie 1933), a cerut ca trupul ei să fie înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeș, iar inima să fie păstrată într-o raclă la capela Stella Maris a reședinței din Balcic (astăzi in Bulgaria).

În septembrie 1938, inima reginei Maria, îmbălsămată și înfășurată într-un drapel cu față dublă – românească și englezească, a fost depusă într-o cutie de argint octogonală de 500 gr. care, la rândul ei, a fost introdusă într-o alta mai mare de argint aurit, de 8 kg”, într-o urnă de marmură din incinta Capelei Stella Maris din Balcic.

După cedarea Cadrilaterului în 1940, caseta de argint cu inima reginei Maria a fost mutată la Bran. în 1968, prin „grija” autorităților comuniste, inima este scoasă din nou din sarcofagul în care era depusa și transportată la Muzeul Național de Istorie din București.

REGINA ȘI COMUNIȘTII

„Comuniștii au căutat sistematic să erodeze mitul reginei Maria. Soluția aleasă, cea mai eficientă dintre toate, a fost uitarea, în general numele său nu era nici măcar menționat. Cele câteva referințe care au fost făcute «scăpate», cu ipocrizia caracteristică dictaturilor, erau informații rupte din context și «prelucrate» referitoare la imoralitatea sexuală a reginei”- Lucian Boia, Istorie și mit în conștiința românească.

Totodată, in lucrările de istorie din perioada stalinistă, regele Ferdinand și regina Maria sunt aspru criticați în primul rând pentru așa-zisa „cotropire” a Basarabiei: familia regală a României devenise „instrumentul politicii antisovietice a puterilor imperialiste”, iar Regina Maria era caracterizată ca fiind „agentă a capitalismului englez și executantă docilă a directivelor guvernului englez”.

Ulterior, când Nicolae Ceauşescu a brevetat naţional-comunismul, şirul voievozilor – de la Mircea cel Bătrân la Cuza-Vodă – sărea peste Independenţă şi Unire, direct la propria sa persoană. Fără a-l subestima pe regele Ferdinand, Regina Maria a fost, pentru Unirea din 1918 ceea ce este Regele Carol I pentru Independenţă.

Comuniștii au distrus de-a valma vieţi, clădiri, biblioteci, biserici, plăci comemorative, documente si repere istorice; cu toate acestea, nimeni nu a avut curajul să se atingă de portretele ctitorilor de la Alba-Iulia: Ferdinand Întregitorul şi Regina Maria. ***Nu există însă nici o statuie a suveranilor Unirii în București, capitala în care acestia au intrat victorioși, la 1 Decembrie 1918.

DE LA ROMÂNIA MARE LA ROMÂNIA MICĂ

In testament, regina Maria i se adresa fiului ei, Carol al-II-lea: „Ți-am lăsat Balcicul, locul inimii mele, numai tu singur dispui de mijloacele necesare pentru a-l menține. L-am construit cu propriii mei bani, fiecare bucată, din care mulți au fost câștigați de pe urma scrisului.ʺ.

Desigur, Carol al-II-lea nu a păstrat Balcicul, la fel cum nu a reușit sa păstreze nici Transilvania, Basarabia si Bucovina.

De fapt, intr-un singur an – 1940 – Regele Carol al-II-lea a realizat o performanta unica in istoria tarii, făcând din România Mare („moștenită” de la părinții săi), o Românie considerabil mai mica.

ʺAș vrea să fiu eu rege” – declara cândva regina Maria –”poate aș fi un rege rău, dar […] nu e vremea să ezităm sau să încercăm experiențe, e vremea pentru acțiune, acțiune fără ocolișuri, clară, hotărâtă! Orice ezitare și lipsă de vlagă pun în primejdie țaraʺ.

Evident, aceasta convingere nu a fost nici pe departe împărtășită de fiul ei, Carol al-II-lea.

DISPUTE INTERNAȚIONALE

Pe 3 noiembrie 2015, inima Reginei Maria a fost depusa la Palatul Pelișor de la Sinaia. La nivel international, in prezent se derulează o mare disputa pentru aceasta Inima, bulgarii având pretenția ca inima „reginei Maria de Edinburgh”(!), desi Maria nu a purtat niciodată, ca regina, acest titlu, să fie adusă la Balcic, invocând dispozițiile din testament. „Desigur că doresc acest lucru pentru a creşte prestigiul şi atractivitatea obiectivului turistic din Balcic. Însă este posibil ca ei să aibă în vedere şi chestiuni de supremație culturală, dar și de identitate națională, având în vedere că Maria a fost regina fondatoare a României Mari, din care făcea parte şi Cadrilaterul unde se află Balcic, dar şi restul Dobrogei, considerat, de unii bulgari, „un vechi teritoriu bulgăresc”.

O Regină. În cel mai profund sens. Un om care a înrîuritistoria acestui neam, căruia i-a aparținut prin iubire, respect și fapte.

*Farmecul şi distincţia înnăscute o transformă pe Regină într-o stea mondială. Prin celebritatea ei, Regina Maria face cunoscută România în întreaga lume. Vizita în Statele Unite ale Americii, din 18 octombrie – 24 noiembrie 1926, în compania copiilor ei, Ileana şi Nicolae, reprezintă apogeul popularităţii sale și, de fapt, apogeul popularităţii unui reprezentant al Statului român în lume. Peste tot în Statele Unite, Regina şi suita au fost primite de oficialităţi, dar şi de mulţimi entuziaste. Ne e aproape imposibil să ne imaginăm astăzi cât de iubită era Regina Maria şi cât de mult bine făcea ea României, prin chipul strălucitor pe care i-l oferea. Pentru mulţi americani, evenimentul vizitei Reginei României a fost unul care i-a marcatpentru totdeauna. S-a scris mult despre acea vizită, chiar după ce trecuseră ani buni. Regina Maria a vizitat, printre altele: New York (unde a fost întâmpinată, pe 18 octombrie 1926, la Primări Orașului New York de primarul James J. Walker care i-a oferit cheia oraşului, de notabili şi de o mulţime entuziastă), Washington, DC (la 19 octombrie 1926, Preşedintele Statelor Unite ale Americii a primit-o pe Regină la Casa Albă şi i-a întors vizita, mergând la Legaţia României; seara, Preşedintele a oferit o recepţie în cinstea Reginei Maria), Philadelphia (unde a participat la Expoziţia Internaţională, la 21 octombrie 1926), Brooklyn (în 23 octombrie a fost primită de preşedintele Camerei de Comerţ), Buffalo (25 octombrie; aici i se închină o odă, care conţine versuri precum „From coast to coast and sea to sea/ Our Country welcomes Queen Marie/ The flags of nation, city, state/ Salute the noble, true and great (…) We give our hearts to Queen Marie), Portland — Oregon (3 noiembrie 1926), Denver (10 noiembrie), Indianapolis (17 noiembrie), Chicago, Ohio, Minneapolis, Seattle, Kansas City, Maryhill (unde a inaugurat un muzeu care păstrează şi acum obiecte ce i-au aparţinut Reginei) etc””- sursa: familiaregala.ro.

Surse foto: wikipedia.org, ziare.com