Vacantele, odinioara, prin Herastrau: Ziceai ca-ti trimiti visele cu avionul acela sus de tot, sa se implineasca…

Aveau o savoare anume vacantele petrecute cu nelipsitele plimbări în Herăstrău!…

Prima oprire, de la intrarea principala în uriașul parc „de la Șosea” era… la chioșcurile multicolore cu vată de zahăr, spirale cu cremă roz, Cico și… pufuleți colorați, și ei, parcă după petale de flori… mai dincoace suia sprinten în umbrele copacilor… fumul micilor îmbietori…peste gard, imediat, era un loc generos, fascinant mai cu seamă pentru copiii care veneau de oriunde din afara Bucureștilor, cu leagăne și jocuri pe care nu le întâlneai nicăieri altundeva, toate amenajate pe un teren cu pietriș mărunt, totdeauna fierbinte în bătaia soarelui, dar…ce conta?! Joacă să fie!!! și nu oricum, mai c seamă în compania avionului care… ție, copil, ți se părea uriaș, și… cumva, protector… ”se făcea că ești acolo într-un spațiu ales, e un tărâm unde, tu, copil, ziceai că îți trimiți visele cu avionul acela sus de tot, ca să se împlinească… E, și cine mai era ca tine, când veneai și povesteai colegilor de clasă sau în fața blocului, că ai fost „la avion, în Herăstrău”…?!”…

Ehei, apoi, după joaca pe „deșălate” „la avion”, fuga la debarcader, să prinzi vaporașul către… Roata Lumii, pe insulă… între timp, pe treptele către apă mai zăreai câte-un actor sau cântăreț venit și el să se plimbe și îți suceai gâtul să îl privești, să îl vezi așa, „în carne și oase” dincolo de ecranul televizorului și să îl saluți cu respect… (D-alde Dorin Anastasiu, Puiu Călinescu, Bibanu, sau Dan Spătaru- nenea cu „Țărăncuța”).

Ei, ș-apoi plimbare cu vaporașul. Până la insulă, unde așteptau Călușeii, Lanțurile, Rota Lumii din care priveai amețitor Bucureștii… Și uitai că mai trebuie să traversezi înapoi, cu vaporașul, nu înainte de o altă porție de vată de zahăr…

Vacanțe… altădată, în aer liber, în răcoarea lacului și la umbra copacilor seculari, cu jocuri de poveste și de neuitat! Fără smartphone, fără tabletă. Murdar și lipicios pe mâini de vata dulce rău și de ceva ciocolată topită printre degete, cu șosetele pline de nisip…